Hello, all you happy people!
Acum 4 ani de zile m-am mutat in Cluj Napoca, din Baia Mare, pentru facultate. Am lasat in urma prieteni, familie si o potentiala iubita, pentru ceva nou si interesant. Nu stiu daca mi-am dorit sa scap de acel oras mic sau daca mi-am dorit un alt oras mai mare, stiu doar ca am vrut ceva nou si facultatea era cea mai buna scuza pentru a materializa acea dorinta.
Am ajuns in Cluj Napoca la 18 ani, cu 5 lei in buzunar. Eram, cum se spune, studentul flamand de la Poli. Nu cunosteam prea multa lume si nu stiam orasul aproape deloc, dar am venit aici cu optimism si speranta, si nu am fost dezamagit.
Am trait in Cluj Napoca timp de 4 ani si de 2 luni m-am mutat inapoi in Baia Mare, pentru un job mult mai bun decat ce aveam inainte. Saptamana dinainte de ziua in care trebuia sa eliberez apartamentul in care stateam nu am dormit aproape deloc. In timp ce-mi faceam bagajele si le incarcam in duba (pentru ca in 4 ani strangi multe lucruri) nu ma gandeam la nimic. Eram entuziasmat in legatura cu noul job, asteptam revederea cu prietenii pe care-i lasasem in urma, cu familia etc. Mama plangea in timp ce eu duceam ultima cutie la masina si inchideam pentru ultima oara usa apartamentului. In momentul in care m-am urcat in masina si am pornit pe drumul de 3 ore spre Baia Mare parca mi s-a facut un nod in gat. Stii sentimentul ala pe care-l ai cand te desparti de o iubita cu care ai avut o relatie intensa, nu de lunga durata neaparat, dar intensa? Ei bine, asa ma simteam eu. Simteam ca am pierdut-o, ca m-a parasit si ca am lasat-o sa ma paraseasca.
“Nu-i nimic, ma! Mergem in vizita peste weekend.” imi ziceau prietenii. Ei nu aveau cum sa inteleaga ca nu e la fel. Acest oras mi-a oferit un camin. In orice loc am stat, mereu simteam ca sunt acasa. Stiam strazile si magazinele cele mai bune de unde sa cumperi un pet de bere la 2 noaptea. Stiam localul cel mai apropiat, in care sa fie “muzica buna, nu orice”. Stiam stradutele cele mai romantice, pe care ne plimbam noptile de vara, tinandu-ne de mana si spunandu-ne ca ne vom iubi mereu. Acest oras e locul unde am auzit prima data “Te iubesc!”. E locul in care am spus prima data “Te iubesc!”. E locul in care orice parc devenea cel mai romantic loc din lume, unde mergeam sa scriu poezii atunci cand ea era departe, sau nu mai era deloc. Aici am invatat cat de rau doare cand pierzi si cat de bine e cand castigi din nou, chiar daca pentru inca un minut doar. Aici am avut nopti nedormite, in sali de lectura, facand proiecte; in bucatarii, cantand la chitara si facand clatite; in camere de camin, facand dragoste; in parcuri, rupand inimi. Aici am invatat ce grea e dimineata ce vine dupa o noapte-n club si cat de sus poti sa zbori stand la o pipa cu prietenii.
Acest oras nu e doar cladiri si strazi. Nu pentru mine si sunt sigur ca nici pentru tine. Acest oras e sentimentul pe care-l ofera, oamenii pe care-i are, evenimentele culturale, cluburile, cafenelele, facultatile, bibliotecile, caminele, fetele de la medicina si litere, “U” si “CFR”, “Groapa” si “Zorilor”, “Parcul Central” si “Parcul Babes”, “Festivalul Luminilor” si “TIFF”, troleibusul 25 si tramvaiul 102, cupluri fericite care se tin de mana pe strada, tipa aia care a venit tocmai din Constanta sau din Iasi, sentimente peste sentimente peste sentimente. Asta e Clujul. Si a trebuit sa plec ca sa-mi amintesc asta.
Don’t forget to spread the love 🙂
-A
Andrei Cîmpan 