Festivalul de teatru “ACTING”

Hello, all you happy people!

 

In weekendul de 28-30 Martie, clubul Rotaract Baia Mare a organizat festivalul de teatru “ACTING”, destinat tinerilor actori. La acest festival au participat tineri din diferite zone ale tarii, care au jucat intr-un numar mare de piese, pe parcursul celor 3 zile.

La sfarsitul celor 3 zile, actorii si piesele au fost premiate de catre presedintii Rotaract si Rotary, si de catre primarul municipiului. Juriul a fost format din absolventi ai Facultatii de Teatru din Cluj Napoca.

Mai jos, cateva fotografii pe care le-am realizat in cadrul evenimentului.

Trupa DOI – “Omul care vorbeste singur”

DSC_2218 DSC_2230

 

Trupa C.N.A.I.’s STAGE – “Lecţia de nesimţire, sau cum să devii nesimţit” DSC_2261 DSC_2265 DSC_2270

Trupa Şcolii de Teatru pentru Tineret „Mircea Albulescu” – “Titanic în vreo juma’ de oră şi un pic” DSC_2333 DSC_2336 DSC_2412 DSC_2413 DSC_2424

Trupa PROTHA – “Prinţesa şi porcarul” DSC_2479 DSC_2482 DSC_2489 DSC_2498 DSC_2499 DSC_2509 DSC_2530 DSC_2537 DSC_2587 DSC_2595 DSC_2624

Trupa COLB – “Boul şi viţeii” DSC_2693 DSC_2700 DSC_2706

Trupa THEATRON – “Paparazzi, sau cronica unui răsărit de soare avortat” DSC_2732 DSC_2735 DSC_2760 DSC_2768 DSC_2774

Trupa PAR RIS – “POP, DROP & ROLL” DSC_2796 DSC_2801 DSC_2817 DSC_2819 DSC_2829 DSC_2850 DSC_2873 DSC_2886 DSC_2898

Un festival foarte reusit. Felicitari organizatorilor si in special tinerilot actori, care ne-au incantat timp de 3 zile cu talentele lor actoricesti si cu piesele jucate. Brava!

Don’t forget to spread the love 🙂

-A

Advertisements

Ganduri de pe drum – pt 3

Hello, all you happy people!

Iti soptesc la ureche “Bine-ai venit!” si apoi ma pierd in bratele tale sincere. Uit de tot si toate. Traiesc momentul. Iti gust buzele carnoase si rosii. Iti trec mana prin par si te strang mai tare la piept. Ne lasam absorbiti in, parca, primul sarut.

Te privesc in ochi si-ti spun “Te ador!” Simt pielea ta fina si calda cu varfurile degetelor. Te incovoi din spate si te lasi purtata de mine printre nori. Ne amestecam corpurile intr-un dans pelagic si ametitor. Iti lasi parul peste fata mea si-mi atingi buzele cu ale tale. Eu ma topesc usor si ametesc. Urc pana la stele si apoi cobor subit cand ti le iei inapoi.

Iti deschid sufletul si-ti spun “Te iubesc!” Cuvintele rasuna amenintator si parca lumile s-au contopit intr-una singura, perfecta, ireala. Ne luam de maini si alergam pe strazi pustii, seara, prin parc, dupa o ploaie de vara. Asa iti place tie, nu? Cand nu e nimenea pe strada, cand suntem doar noi si universul. Cand nu ti-e frica de nimeni si nimic si te lasi purtata mai departe de aripile fericirii pe care noi ni le-am creat. Si timpul trece mult prea repede in lumea mea de vis…

290845_227640363968395_2123480079_o

Alergi spre lume si-ti spun “Te astept.” Ma bucur in urma ta de parfumul tau si amintirea noptilor de vara. Te-ntorci spre mine zambind. Parul iti acopera jumatate din fata, dar zambetul e la fel de sincer ca-n prima zi. Inca ma mai intreb cum de-ai ajuns sa ma iubesti, nufar de nea cu ochii verzi. Si iar ma pierd in drogul dragostei, uitand de lume. Uitand de ei, de ele, de toti.

Te-astept si tu nu vii, iar eu nu-ti spun nimic. Te las sa pleci pe calea ta, sa-ti cauti fericirea. Speram ca o vom gasi impreuna, dar parca incep sa nu mai cred asta. Te pierzi in lumea viselor, o lume doar a ta. Poate ai incerca sa-mi faci si mie loc? Degeaba. Eu nu te pot urma acolo. Sau, mai degraba, tu te temi atat de mult sa nu ma pierzi, la fel cum l-ai pierdut pe el, incat cararea ta se-nchide dupa tine. Dar nu-i nimic. Eu inteleg, accept si te iubesc. Dar, parca totusi…

Incepi sa plangi si te intreb “De ce?” Imi amintesc de tine. Te vad, te simt si inca te ador. Dar ai uitat ca timpul trece, si vremea trece, si trec si eu. De ce? De ce sa plangi? De ce sa mor? De ce sa las in urma tot ce simt pentru o farama de singuratate si tot ce-aduce ea? De ce acum te doare? De ce acum incepi sa dai? E noaptea prea rece si prea intunecata, iar drumul spre casa e lung si singuratic. Nu stiu ce vrei; nu vrei sa stii ce vreau. Iti multumesc pentru caldura, pentru vara, pentru flori in par, pentru vise neimplinite si pentru ochii tai in care eu ma pierd in continuare. Iti multumesc pentru ca ai fost, si esti in continuare, un prieten bun. Voi intelege daca vei pleca si ma vei uita. Voi intelege daca alegi sa lasi din nou in urma tot ce-ar fi putut sa fie. Macar o ora daca mi-ai fi dat, sa exorcizez demonii trecutului din mintea ta, din inima ta si din sufletul meu…

Pornesti pe drumul tau, iar eu pe-al meu. Mi-e dor. Doare. Pasii sunt grei si singuri pe aleea intunecata. Ma uit in urma sperand ca te vei intoarce si tu, sa-ti mai vad pt o ultima oara ochii mari si visatori. Dar tu deja esti departe. Intorc capul in fata si-ti soptesc “Adio!”…

Don’t forget to spread the love 🙂

-A

De la prietenul cel mai bun la strain – Scrisoare catre fosta iubire

Hello, all you happy people!

“A trecut multa vreme, sunt sigur ca ai observat. As vrea sa spun ca a fost decizia ta sa pastrezi distanta fata de mine, dar cred ca amandoi stim ca asa e mai bine. As vrea sa pot sa spun ca ma bucur ca esti bine, dar dupa cum stim amandoi eu habar n-am ce mai faci tu. Singurul lucru care poate fi spus cu certitudine este ca, atunci cand am taiat legaturile, n-am lasat nimic in urma care sa ne aminteasca cum sa ne regasim. E uimitor cand ma gandesc ca odata am fost inseparabili; cei mai buni prieteni.

Ma stiai cu bune si cu rele si eu te stiam pe tine. Ne-am fost alaturi unul altuia in momentele cele mai bune si in cele mai rele. Cu siguranta am reusit sa ne trecem prin iad unul pe altul, dar cand a fost momentul ne-am oferit mereu suport. Pana, bineinteles, in acea ultima zi. Cateodata stau si ma gandesc de ce nu am reusit sa tinem legatura. Ar fi chiar atat de rau daca ne-am intalni la o cafea din cand in cand? Sau daca ne-am suna sa vedem ce mai face celalalt?

Utilizarea telefonului pentru a suna a devenit arhaic, dar oare ne-am putea trimite mesaje in care sa ne uram “La multi ani!”? Sau “An nou fericit!”? Adica, am trecut prin atatea impreuna. Esti parte din viata mea si nu pot sa fac nimic pentru a schimba asta.

Nu poti fi uitata pentru ca asta ar fi ca si cum m-as uita pe mine – imposibil. Dar, poate ca ai dreptate. Poate ca suntem mai bine asa, cat de departe unul de celalalt. Stim ca nu suntem buni unul pentru celalalt. Stim ca nu ar functiona niciodata si stim ca prietenia pe care noi o avem – o aveam, a creeat o legatura care ar face trecerea la iubire foarte usoara. Ar face repetarea acelorasi greseli prea probabila; repetarea acelorasi dureri prea sigura. De fapt asta e: nu pentru inima mea mi-e frica, ci pentru a ta. Sa-mi frang propria inima ar fi responsabilitatea mea, dar nu mai pot fi din nou responsabil pt frangerea inimii tale.

Asa ca tot ce pot sa fac este sa-ti urez toate cele bune. Sa-ti urez un viitor grozav, luminos si plin de iubire. Iti doresc sa-ti gasesti iubitul visurilor tale si sa va creati o viata din fanteziile voastre. Iti doresc sa-ti gasesti un prieten la fel de bun ca si mine, dar un partener mult mai bun. Unul care sa nu te tarasca prin noroi. Unul fata de care nu vei simtii nevoia sa-l ingropi cu vina. Iti doresc tot binele din lume si cu toate ca tu nu vei citi asta niciodata, cu toate ca noi nu ne vom mai vorbi niciodata, cu toate ca tu ai iesit din viata mea definitiv, iti doresc fericirea.”

Don’t forget to spread the love 🙂

-A

Nota de final: Textul original poate fi gasit aici.

Festivalul Luminii Cluj Napoca

Hello, all you happy people!

 

Stiu ca e putin cam devreme, dar se apropie cu pasi repezi unul dintre cele mai frumoase festivaluri la care eu am participat vreodata: Festivalul Luminii.

Despre ce e vorba? Ei bine, intr-un cuvant, serenitate. Cel putin asta-mi inspira mie.

In ultimii cativa ani am participat de fiecare data la acest festival, in Cluj Napoca, deci la cel original. De cateva ori am fost si voluntar – o experienta foarte frumoasa pe care o recomand oricui.

De ce spun ca imi inspira serenitate? Pentru ca ceva magic se intampla atunci cand sunt la acest festival. Totul parca tace. E o liniste profunda. Apoi se aprind lumanarile. Se aduna oamenii. Vorbesc, rad, se bucura. Incepe muzica. Si ma refer la muzica live. Cantareti obscuri, din te miri ce colt al tarii, care canta din chitara, voce, vioara, oale, palme etc. E magic!

_DSC0012 _DSC0038 _DSC0046 _DSC0055 _DSC0167

Festivalul se organizeaza in fiecare an, in luna mai. Tinand cont ca este dependent de vreme, nu se stie o data exacta aproape in niciun an si mereu intervin modificari. Dar asteptarea si efortul merita din plin._DSC0264

De curand am aflat ca unele dintre aceste fotografii sunt folosite pentru promovarea (intr-un fel sau altul) al acestui festival. Foarte bine! Sper sa va ajute!

Va invit si pe voi, pe toti sa promovati acest festival. Sa participati la el si sa va bucurati de frumusetea pe care o ofera. Mai multe detali gasiti pe pagina Cercetasilor Romaniei (organizatorii festivalului). Tot acolo veti afla cand si unde se va desfasura aces festival.

Don’t forget to spread the love 🙂

-A

Gangster & Flapper

Hello, all you happy people!

De multa vreme vroiam sa fac un proiect in care sa ma folosesc de umbre, de lumina putina etc. Sa fie ceva mai interesant, mai de efect. Ei bine, intr-un final mi-am luat inima-n dinti, am improvizat un studio intr-una dintre camerele apartamentului in care locuiesc, am apelat la ajutorul a doi prieteni si am incercat sa fac ceea ce mi-am dorit de atata vreme.

Am incercat sa merg pe un stil asemanator gangsterilor din anii ’20 (inspirat fiind de tema party-ului de Craciun organizat de firma la care lucrez). Rezultatul, mai jos. Enjoy!

DSC_1066 DSC_1138DSC_1139 DSC_1162 DSC_1186

DSC_1076 DSC_1094

Okay, la asta (jos) mie personal nu-mi place lens flare-ul de pe subiect, dar am fost prea lenes sa-l scot, asa ca cel putin deocamdata va ramane asa 🙂DSC_1098

Trebuie sa recunosc ca se putea mai bine, dar sunt relativ multumit de ce a iesit si sunt destul de sigur ca voi mai incerca ceva asemanator.

Le multumesc celor 2 pentru ajutor, sugestii si profesionalism.

Astept pareri, critici, sugestii etc.

Don’t forget to spread the love 🙂

-A

Momente si amintiri

Hello, all you happy people!

“Memories get distorted by who you are now, and who you were when you experienced them.” – Louis C.K.

Ce se intampla cu amintirile dupa ce doi oameni pornesc pe drumuri diferite in viata? Raman cu mine? Le primeste ea? Le avem amandoi?

Ce se intampla cu momentele? Si nu am refer aici la orice, ci la acele momente care iti raman intiparite in minte. Acele momente decisive in cursul relatiei voastre. Se pierd? Se uita? Se ignora? Sau pur si simplu se uita?

Daca e ultima, e trist. E dureros. Sa calci in picioare acele puternice sentimente pe care le-ai avut candva… Aud oamenii in jurul meu spunand chestii de genul “Lasa-n trecut ce-a trecut!” si tind sa fiu de acord. Lasa naibii in trecut ce a trecut, dar selectiv. Nu uita acele momente care conteaza. Sau care au contat candva. Acele momente care, fie ele mici si irelevante la momentul lor, ti-au schimbat radical viata. Cu totii le avem. Chiar si tu, dar poate le-ai uitat.

Sa va dau un exemplu (mai evaziv): luna aceasta, acum un numar de ani, am simtit pentru prima data fericirea in inima. Sau poate doar un impuls puternic de a ignora tot in jurul meu si de a-mi dedica intreaga suflare acelui unic moment si a tot ceea ce a urmat dupa. Ideea e ca tot ce credeam ca nu voi simtii niciodata am inceput sa simt. A fost mare, urias, gigant, impreuna cu tot ce a urmat…si apoi a murit. Il uit? Il pierd? Il sterg cu buretele si plec mai departe ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat?

Nimic nu a mai fost la fel dupa acel moment. Nimic! Toate minunile si toate dezastrele din viata mea de pana acum, care mi-au influentat atat de mult, atat de mult(!) drumul… Cine stie unde eram acum daca acel moment, atat de mic si de inocent, atat de frumos si naiv, atat de grandios si teribil, daca acel moment nu s-ar fi intamplat.

Desigur, sentimentul nu mai e. Trecut-au anii peste noi. Au ramas doar amintirile, gandurile si vorbele goale. Dar pentru acel moment, pentru tot raul si pentru tot binele ce au urmat, iti multumesc!

412983_271628532902911_333833207_o

Don’t forget to spread the love 🙂

-A

As vrea

Hello, all you happy people!

Fara a lungi prea mult povestea, prima postare de anul acesta 🙂

Aladdin's Magic Lamp

As vrea

As vrea sa fiu pe drumul meu

Un calator fara trecut

As vrea sa pot sa fiu un zeu

Prin ceruri sa ma fi pierdut.

As vrea acum un vis frumos

Plin de culori si-un cant duios

As vrea un cer de stele luminat

Si eu cu luna sa ma fi jucat.

As vrea o floare si un vis

As vrea de ingeri ca sa fiu atins

As vrea un suflet plin de dor

Si doar de dragoste sa ma-nconjor.

As vrea ca tu acum sa vii

Pe drumul meu, si-as vrea sa stii

Ca te astept in noaptea grea

Si-as vrea si luna sa mai stea

Sa lumineze calea ta

Si pasii tai

Spre lumea mea.”

Don’t forget to spread the love 🙂

-A

Noaptea, tarziu

Hello, all you happy people!

Initial vroiam ca acest blog sa fie impartit in 3 mari categori: fotografie, mini-jurnal de bord si poezie. Inca vreau asta, deci tinand cont ca de cea din urma nu prea am abuzat, ma gandeam ca ar fi momentul sa va mai prezint una din incursiunile mele in lumea artei literare. Am destul de multe poezii scrise, atat in limba romana, cat si in limba engleza, dar inca nu ma simt pregatit sa le fac publice pe toate 🙂

Enjoy!

Noaptea, târziu…

În miile de ore ce-au trecut

De când un zâmbet cald nu mi-a mai

Încălzit aroma sumbră a nopții veșnice,

În miile de ore ce-au trecut

M-am rupt în mii si mii de sfetnice,

Ce-și lasă palida lumină pâlpâind,

Mereu ascunse de voi, cei grăbiți,

Cei prea orbi si prea neputcincioși

În fața zidului ce tot voi il zidiți.

Apari și tu, cu părul negru ca tăciunii,

Să-mi zbuciumi neclintita stare de plutire…

Să-mi treci ușor pe lângă simțuri

Parfumul tău de zi cu zi și să-mi stârnești

Acea teribilă dorință de-a trăi.

De ce sunt eu mereu acel nomad

Care-și visează viața zi de zi

Departe de nisipuri și de ochi pustii?

Pe mine cine oare o să mă salveze

Din groapa cea adâncă în care am sărit?

Să fiu eu oare cel care tot piere

Și-n fiecare viață stă un infinit?

Până când tu ai să ajungi

În brațele murind de dor nespus

Eu îmi voi umple sufletul cu jale…

Și sângele-mi voi transforma in vin.

Și am să râd în fiecare dintre vieți

Și am să-mi țin mereu ochii senini

Ca nu cumva stingându-se-al meu suflet

Să vedeți.

As always, don’t forget to spread the love 🙂

-A

P.S: Stiu ca nu am pus “portretul saptamanii” pentru saptamana trecuta, e “pe vine”, impreuna cu cel pentru saptamana asta 🙂

Ganduri de pe drum – pt 2

Hello, all you happy people!

 

Afara ploua. E frig. Telefonul iti suna. Auzi soneria si-ti dai seama ca e ea. Iti dai seama dupa acea piesa pe care ai uitat sa o schimbi. E acea melodie de care, desi ea o stia de multa vreme, ti-a aratat-o si tie si v-ati indragostit impreuna. Unul de altul si amandoi de piesa. Auzeai zgomotul de chitara si versurile pe care le-ai mai auzit de-atatea ori inainte si pe care parca doar acum le asculti, dar trece prin tine un fulger la auzul lor. Scoti tremurand telefonul si ii raspunzi, fortand un ton vioi.

Te-ntreaba ce mai faci. Ii simti vocea tremurand in timp ce incearca sa para cat mai bine dispusa. “Mi s-a parut ca te-am vazut ieri, din autobus…” zice ea; “Da cred ca am iesit de la munca…” ii raspunzi, desi nu e adevarat. De fapt ai stat acasa, ascuns de toata lumea, mancand o pizza rece si uitandu-te la ultimul episod din acel serial pe care credeai ca-l vei vedea cu ea. Ti-e frig la mana si o schimbi cu cealalta. In pauza scurta decizi sa realizezi ca ceva nu e in regula, asa ca o intrebi daca e ok. Plange. Cunosti acest sunet pentru ca l-ai mai cauzat de multe ori. Ii simti lacrimile si durerea in inima ta ca pe niste cutite care se invart necontenit.

Se linisteste si te cheama la o cafea, “Sa povestim” si forteaza un glas jovial, inca tremurator. Accepti si alegi cafeneaua aceea romantica, in care dintr-un motiv sau altul nu ai fost cu ea pana atunci. Se face ora fixa si ea apare intr-o bluza gri, cu ochii inca rosii. Zambeste si da sa te pupe pe obraz. Ii simti parfumul, cu care a exagerat, bineinteles, pentru ca stie ca te innebuneste cand il simti. Va asezati la masa din colt, putin mai ascunsa de restul. Lumina este stinsa, doar cateva lumanari danseaza in intuneric. Iti comanzi o cafea, ea isi comanda ceva mai tare. Iarasi in minte ai imaginea ei, rasturnata peste prag…dar incerci rapid sa scapi dea ea.

IMG_4861

Tensiunea este dureroasa. Vorbele sunt putine. Te vrea, e clar asta. Fiecare por al ei te striga si te cere, fiecare miscare e ca un dans amagitor pentru ca sti ca ar fi doar pentru o secunda asa cum iti doresti. Acest gand te face sa te simti puternic. Arogant, incepi sa-i dai de inteles ca sti si ca poti, doar ca nu vrei. Incet te transformi in toti acei cacati pe care ii urasti. Acei amatori de senzatii tari, care le vor doar pentru o noapte si nimic mai mult. Simti testosteronul cum iti invadeaza tot corpul. Te simti alfa. TU esti OMUL si lasi sa se vada asta.

Intr-un final ii intalnesti privirea. E trista. Ba mai mult, e dezamagita. Poate ca in suferinta ei, ea incerca sa fie sincera. Poate ca pentru o secunda doar a incercat sa te iubeasca asa cum vrei tu. Poate ca tu, in masculinitatea ta infinita nu ai realizat sacrificiul ei, durerea ei, dorinta ei. Si nu zic doar acum; in general. Poti tu sa spui ca e doar vina ei? Poti tu sa arunci cu namol peste aceasta minunatie rupta din abisul fericirii, care a fost iubirea voastra? Nu cred. Sau daca da, atunci nu o meriti. Si nici ea pe tine.

Se ridica tacuta, iti lasa banii pentru bautura si pleaca. Se pierde in ceata lasata peste noaptea ploioasa de Martie.

Si tu? Pe tine ce te asteapta acasa? “Daca esti atat de amuzant, de ce esti singur in seara asta? Daca esti atat de istet, de ce esti singur in seara asta? Daca esti atat de frumos, de ce dormi singur in seara asta?”

-A

Un mic proiect personal

Hello, all you happy people!

In urma cu aproximativ o saptamana mi-am propus sa fac un concurs cu mine insumi. In ce consta acest concurs? Foarte simplu: autoportretul saptamanii. Mai exact, mi-am propus ca in fiecare saptamana sa-mi fac unul sau mai multe autoportrete, cat se poate de ciudate, amuzante, creative etc.

Am luat aceasta decizie din mai multe motive:

1) Sunt al naibii de chipes si simt ca trebuie sa se bucure mai multa lume de aceasta frumusete rupta din rai, care e ieu 😀

2) Simt ca ma plafonez; simt o lipsa de curaj in ceea ce priveste angrenarea mea intr-un proiect fotografic mai indraznet (nu simt ca am scos ceva cu adevarat interesant de la “Body Painting” incoace). Sper ca un proiect de genul ma va readuce pe linia de plutire.

3) Am unele “probleme” cu imaginea; ca multa lume, sunt multe lucruri care nu-mi plac la mine si cum mereu incerc sa devin un “eu” mai complet si complex, cred ca acest proiect ma va ajuta cu asta.

4) De ce sa nu recunosc, am o jucarie noua si e o adevarata placere sa ma joc cu ea. Sunt ca un copil mic atunci cand vine vorba de noul meu aparat, abia astept sa am ceva de pozat.

Okay, am batut campii destul. Mai jos, cele 2 imagini pe care le-am realizat saptamana ce a trecut (de cand m-am gandit la acest challenge). Enjoy!

DSC_0338 (2)DSC_0369

Nu caut neaparat originalitate. E atat de rara in zilele noastre incat nu-mi fac sperante ca o voi atinge vreodata. Caut sa-mi imbunatatesc anumite aspecte. Nu stiu cat ma voi tine de acest proiect; probabil pana in momentul in care ma voi plictisi .

Astept pareri, idei, critici, laude, flori, margele, dragoni impaiati… orice 🙂

And you don’t have to spread the love this time; asteptam pana e ceva mai bun 😀

-A